Halo a fost unul din cele mai mediatizate FPS-uri din istorie, cot la cot cu deja celebrul Duke Nukem Forever. Si desi succesul sau a fost indiscutabil, faptul ca era disponibil doar pentru consola Xbox ii priva pe milioane de jucatori din intreaga lume de a juca “cel mai bun FPS creat vreodata”, dupa spusele multor critici care vazusera in actiune noul titlu minune al celor de la Bungie. Acestea se intamplau in anul 2001. Doi ani au trecut de atunci, iar Microsoft s-a indurat intr-un final si de fanii PC-urilor si i-au insarcinat intre timp pe cei de la Gearbox (creatorii add-on-urilor Opposing Forces si Blueshift pentru Half-Life) sa porteze Halo de pe Xbox pe PC, in speranta ca jocul se va bucura de acelasi succes. Acum, dupa ce l-am terminat, pot spune ca un titlu mai bun pentru acest joc ar fi fost Halo: Paradox Evolved, deoarece toate aspectele sale, si bune si rele, sunt intr-o balanta atat de fragila, incat nu poti sa spui cu siguranta ca jocul este slab sau extraordinar de bun. Povestea este 50% cliseu, 50% originalitate. Actiunea are loc in viitor, unde oamenii, dupa ce au inceput sa se extinda in lungul si latul galaxiei, intalnesc (pentru a n-a oara) o rasa extraterestra periculoasa (de fapt o alianta a mai multor rase), numita The Covenant, care nu are nimic mai bun de facut decat sa doreasca exterminarea rasei umane (pe motive, chipurile, religioase). Pentru a momi armada Covenant-ilor departe de Pamant, nava Pillar Of Autumn face un salt la intamplare in hiperpatiu si ajunge intr-un sistem solar unde descopera o planeta inelara misterioasa, numita Halo, pe care se si prabuseste de altfel, de aici incepand aventura voastra (nivelul de inceput de pe Pillar Of Autumn serveste drept tutorial). Voi veti prelua comanda unui super soldat, numit simplu Master Chief.